Are uterul memorie? Și dacă da, e de elefant?

„Te-ai culcat cu mai mulți bărbați în trecut? Copilul tău va semăna cu ei, chiar dacă tatăl lor e actualul tău partener”.

Stai, ce? Da, m-am culcat cu alți bărbați în trecut (n-aș zice chiar mulți, dar mai mulți de unul sigur au fost, nu sunt o fire promiscuă, dar pe tatăl copiilor mei l-am cunoscut abia la 28 de ani), cu toate astea copiii mei seamănă unul leit cu mine, altul cu ta-su. N-am văzut în nici unul gene ale vreunui fost. Oare trebuie să mai aștept?

Revenind la primul paragraf din text: mi l-a trimis o prietenă dornică să mă binedispună, alături de un video în care trei preoți discutau despre un motiv cu totul nou pentru care femeile trebuie să fie virgine la căsătorie. Mi-a plăcut mult, citez: „Dacă o fată s-a culcat cu alți bărbați înaintea soțului, aceasta când va rămâne însărcinată cu soțul ei, copilul va semăna cu bărbații din trecut cu care s-a culcat. Memoria uterului. Dovadă științifică|, acesta era textul care însoțea clipul.

Eu am, personal, o memorie cam scurtă. Vestea că măcar uterul meu ar sta mai bine la acest capitol m-a luat prin plăcută surprindere. Sofia și Ivan dormeau, la fel și tatăl lor. Eu tocmai mă pregăteam să îmi torn un pahar de bere, așa că mi-am zis c-aș face bine să aflu ceva detalii despre memoria uterului meu, cine știe ce mai descopăr despre trecutul meu dacă încep să sap pe-acolo. Și uite așa mi-am îmbogățit cultura generală și am aflat despre TELEGONIE!

Mai întâi m-am gândit: stai puțin, cine face sex în uter? Adică, wow, felicitări domnului în cauză, dar majoritatea femeilor care fac sex își folosesc vaginul și cam atât, uterul e ceva mai greu de accesat de către partea bărbătească. Apoi am înțeles că de fapt ce ajunge în uter când nu folosești prezervativ sau diafragmă e problematic, respectiv spermatozoizii impactează memoria uterului (dacă vom stabili în continuare că există una). Deci dacă faci sex protejat, chiar și dacă ar exista memoria uterului, ar trebui să scapi basma curată. Poate există și memoria vaginului, ei, atunci să vezi probleme…

Domnul cu clipul de pe Facebook zice așa: „Telegonia este o teorie demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este, de fapt, tatăl genetic al copiilor săi. De aici, reiese ideea că, indiferent de bărbatul cu care femeia rămâne gravidă, copilul ar putea semăna cu primul ei partener. Mai mult, fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor săi”. Aha, deci de fapt, nu seamănă copilul cu foștii, ci doar cu primul! Se adâncește misterul! M-am simțit motivată să caut mai mult despre acest subiect.

Nu mică mi-a fost mirarea să remarc, la o simplă căutare pe google, că netul mustește de aberații care se preiau reciproc și care ignoră cu grație sursele cu ceva temei/credibilitate (științifică, academică, you name it).

Pentru că deja nu mai aveam somn, m-am apucat de conspectat din Encyclopedia Britannica.

La baza teoriei telegoniei stă următoarea presupunere: ereditatea unei persoane nu e influențată doar de tată (cu mama e clar cum stă treaba), ci și de partenerii ei anteriori. Mi se pare important de reținut că în definiția din Encyclopedia Britannica sunt menționați, ca subiecți ai telegoniei, masculii împreună cu care femela în cauză a și procreat, nu doar pe cei cu care a făcut amor. („It is alleged that the heredity of an individual is influenced not only by his father but also by males with whom the female may have mated and who have caused previous pregnancies”).

Faimosul Darwin ar fi abordat cu toată serioziotatea, prin 1868, cazul unei iepe împerecheate cu un mascul zebră și apoi cu un armăsar pur-sânge arab. E chiar cazul despre care pomenesc preoții din clip. Ei, bine, când i-a venit sorocul, iapa în cauză a născut un mânz cu picioarele dungate.

Potrivit enciclopediei citate, există o explicație simplă pentru acest deznodământ: „astfel de dungi apar în mod natural la unele rase de cai”. Iar concluzia publicată în această sursă prestigioasă, căci nu vorbim despre site-uri obscure sau fițuici tipărite de știu eu cine, este că „telegonia trebuie inclusă la categoria superstiții„, că experimentele nu o confirmă și că „nu este compatibilă cu ceea ce știm în prezent despre mecanismele ereditare și proprietățile remarcabile ale materialului genetic.”

Un experiment ceva mai recent, despre care s-a scris prin 2014, ar fi indicat că partenerii sexuali din trecut ar fi, la fel ca dieta, consumul de alcool, de tutun etc., factori care ne pot influența, aceste influențe transmițându-se apoi urmașilor noștri. Din ce-am reușit să înțeleg, este vorba despre moștenire non-genetică – trăsături pe care le transmitem mai departe, deși ele nu au vreo legătură directă cu tatăl copilului nostru.

Studiul australienei Angela Crean a avut drept materie primă muștele. Încerc să rezum (pentru versiunea detaliată a studiului vă invit să dați click AICI):

  • mai multe muște ale căror ouă nu erau ajunse la maturitate (deci nu puteau fi fertilizate) au fost împerecheate cu masculi (tot muște 🙂 ) mai grăsuni, mai bine crescuți, așa; evident, nu au rezultat musculițe de nicio dimensiune, pentru că nu avea cum să se întâmple așa ceva; a fost un fel de sex for fun
  • când muștele cu pricina au ajuns la maturitate, au fost împerecheate cu masculi mai amărâți, mai pișpirii; din relațiile respective au apărut urmași care aduceau, mai degrabă, cu primii parteneri, acei muscoi zdrahoni care le inițiaseră pe muștele femelă
  • din punct de vedere genetic, musculițele erau progeniturile pirpiriilor, dar semănau cu masculii zdrahoni
  • o variantă inversată a experimentului a dat următorul rezultat: împerecheate prima dată cu pirpirii, dar fertilizate de zdrahoni, muștele au produs musculițe pipirii
  • etapa finală a experimentului a fost ceva mai sadică: primilor masculi cu care femelele încă nepregătite să se înmulțească s-au împerecheat au avut neplăcerea de a le fi lipite organele genitale ca să nu își poată fertiliza partenerele; rezultatele au fost aceleași – primul partener sexual le împrumuta trăsăturile fizice progeniturilor celui de-al doilea.

Ce zice autoarea cercetării și a studiului aferent: telegonia a fost invalidată imediat ce cercetările privind genetica au depășit nivelul celor de pe vremea lui Aristotel sau Darwin; noile descoperiri despre epigenetică arată că nu este imposibil ca în urmași să se regăsească trăsături „străine” pe care mama le-a asimilat așa cum a asimilat efecte ale stilului său de viață. „Putem privi rezultatele experimentului ca pe o manifestare a acestor efecte ale mediului în care trăiește mama (factori precum dieta sau fumatul), unde partenerii ei precedenți reprezintă un astfel de factor de mediu. Nu li se transmite urmașilor doar ADN-ul”, spune Angela Crane.

Sigur, nu suntem nici zebre, nici armăsari pur sânge, nici iepe, nici muște, nunu, în niciun caz nu muște. Așadar, ce șanse ar fi ca rezultatele studiului pe micile insecte să fie relevante și în cazul oamenilor? Nu știu ce ar zice unii preoți, dar omul de știință din spatele cercetării spune clar că nu există nicio dovadă științifică directă în sprijinul unei astfel de teorii.

Sigur că am stat măcar un pic să mă gândesc: Bun, și dacă așa o fi? Dacă într-adevăr fiecare bărbat din viața sexy a unei femei lasă urme care se transmit copiilor ei?

Dincolo de faptul că nu văd o dramă în asta, nu înțeleg următoarea chestie: de ce trebuie să fie memoria uterului un argument pentru virginitatea înainte de căsătorie? Adică s-ar putea folosi un prezervativ… Sau stai, că poate are și vaginul memorie. Una vizuală! Ai intrat, pac, te-a fotografiat vaginul, te ține minte și te dă mai departe!

Mă scuzați, poate nu-i politicos să fac glume despre uterul cuiva, pe mine mă amuză să fac glume în general și uterul meu nu e foarte sensibil la astfel de bancuri, dar propaganda asta care are ca scop intervenția mincinoasă în felul în care alți oameni își trăiesc viața, inducerea fricii folosind argumente dubioase (cu titlu științific) pentru a determina oamenii să ia decizii importante pentru viața lor, lucrurile astea îmi stârnesc reacții puternice. Aș putea să mă înfurii, să râd, să dezbat, eu am ales să mă informez, să argumentez și da, să râd. E de râs să vezi trei preoți aducând dovezi „științifice” despre lucruri pe care nu le cunosc, nu le înțeleg, dar le consideră potrivite pentru a-și justifica discursul.

Nu spun că e bine să-ți începi viața sexuală înainte de căsătorie, nu spun că e mai bine să ai mai mulți parteneri, nici că e mai rău, e treaba fiecăruia ce alege pentru sine. Dar îmi doresc ca informațiile pe care se bazează cineva când ia astfel de hotârări să fie corecte. Știința spune că telegonia e doar o superstiție. Să vrei să fii virgină când te căsătorești mi se pare de înțeles, să vrei să fii virgină când te căsătorești pentru că nu vrei ca puii tăi să semene cu altul decât cu soțul, asta mi se pare caraghios.

Una peste alta, chiar suntem suma tuturor experiențelor pe care le-am trăit, inclusiv a celor sexuale. Și dacă se găsește într-adevăr cineva care să ducă mai departe cercetarea pe bietele muște și va reieși că foștii parteneri au lăsat în noi un pic din ei, pentru că așa am ales noi, asta ne face mai puțin noi? Ne face copiii nedemni de toată dragostea? Până la urmă, fiecare om pe care l-am ales la un moment dat să ne fie alături inclusiv în feluri intime a făcut parte din noi atunci, ne-a schimbat, ne-a modelat, chiar dacă nu există dovezi științifice care să susțină asta. Dar asta e altceva decât să spui că uterul ține minte. 🙂

Sursa foto: uter via Shutterstock.com

Pin It

Are uterul memorie? Și dacă da, e de elefant?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *