Trupa noastră artistică are un posibil exces de tobiști

Ivan iese brusc de după canapea, iar eu îl aplaud (conform instrucțiunilor). Îmi folosesc ambele palme ca să aplaud pe picioare cumva, în felul acesta pare că publicul e mai numeros. Sofia asistă și ea la spectacol, însă zice că nu vede rostul să aplauzi dinainte, poate n-o să-ți placă și e important să fii cinstit când aplauzi.

Ivan, un tânăr artist în chiloți cu dinozauri, se aburcă pe canapea cu icnete, își fixează toba între genunchii goi, apoi întreabă:
– Aveț biet?
– Normal, iată-l, ridic un bilet imaginar.
– Penfept. Acum începe spectaconun.

Acest artist bate foarte bine la tobă, însă nu poate rosti literele L și R. Se descurcă foarte bine și fără ele.

Și începe să bată la tobă. Eu trebuie să-l privesc atent fără să râd sau să aplaud, că așa știe el că se face la spectacol. Nu e voie cu gălăgie și nici cu râs. Tobăreala e treabă serioasă. După câteva minute, zice:
– Gata!

Acum încep să aplaud cu entuziasm (chiar îmi place mult cum bate), iar el face reverențe. Poartă un tricou cam scurt, cu urme de pepene pe piept. Când se apleacă (for some reason, face reverențele doar cu fundul la public), i se văd chiloții în toată splendoarea lor, bumbac 100%.

– Unmătonun spectacon va avea ioc iei!
– Cum ieri, vrei să zici mâine?!
– Egzact!

Peste un sfert de oră, forfotind toți în jurul mesei, vine și-mi zice:
– Mami, io când mă fac maie veau să fiu tobăton!
– Tobător? Ce-o fi aia?
– Caie bate ia tobe tot timpun, mami.
Îl privesc cu sprânceana ridicată, nu că aș avea ceva cu cuvântul inventat, dar vai de urechile neveste-sii.
– Adică tobist, mami! mai încearcă el o dată.
Se ridică și cealaltă sprânceană!
– Tobaist!
– Tobarist?
– Da, ăla caie bate ia tobe în spectacon!
– Sună foarte bine, îți doresc mult succes în cariera ta de tobarist, deși cred că termenul corect e toboșar.
– Mami, intervine și Sofia, eu o să mă fac pictoriță, cântăreață și dansatoare de balet și de dans normal, toate odată!
– Ți-ai ales o meserie cam complicată, Sofia…
– Știu, dar uite, Ivan o să fie tobarist, tati și el la tobe, ba nu de fapt stai, eu desenez coperta spectacolului, tu scrii pe ea o poveste, tati o taie cum îi spun eu…
– Aha, deci eu o să fiu un fel de sculer matrițer în toată trupa asta de artiști, mormăie tati.
– Tati, strigă Ivan de la locul lui, eu o să mă fac tobarist! O să bat la tobe tuaată ziua!
– Bine, bine, am auzit…

De data asta n-am mai aplaudat, că nu știu dacă e cazul să mă bucur, acum că avem în familie nu doar un toboșar mare, ci și un tobarist de trei ani și o cântăreață de cinci ani care se ocupă și de managementul trupei.

Vă reamintesc ce-i la noi acasă?

Aud că duminica asta de la 10 mergem să batem la tobe la Roaba de cultură, în caz că nu v-a speriat clipul de mai sus. Atunci erau cam neexperimentați băieții noștri, acum cântă mult mai bine!

Sursa foto preview: djembe via Shutterstock.com

Pin It

Trupa noastră artistică are un posibil exces de tobiști

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *